Totalul afișărilor de pagină

luni, 24 august 2015

Ziua in care am intalnit dragostea vietii mele

        In viata fiecarui om exista un moment cand stie ca are in fata dragostea vietii lui. Pentru unii mai devreme, pentru unii mai tarziu. Dar fiecare om care a vazut lumina zilei va avea parte de cea mai frumoasa experienta pe care cineva ar putea sa o conceapa. 
       Mie... mi s-a intamplat demult. Atat de demult, incat abia secunde mi-au ramas intiparite in minte. Tin minte un zambet cald, placut, frumos... ceva ce nu poti descrie in cuvinte. Poti doar simti cum inima iti bate mai puternic atunci cand te gandesti la el. Imi aduc aminte doi ochi ce ma priveau cu uimire, cu blandete, cu dragoste. Privirea aceea nu am sa o uit niciodata. Nu traisem mult pana atunci, dar niciodata nu voi mai intalni asemenea avalansa de sentimente. Acea privire... m-a marcat. Am inteles atunci ce inseamna sa iubesti. Si ce inseamna sa fii iubit. Desi... nu eram un om mare. Nu aveam experienta vietii. Dar... cred ca asta nu conteaza atunci cand in fata ta sta iubirea vietii tale. Apoi, doua maini catifelate m-au strans in brate. Am tacut. Abia mai resperam. Simteam cum traiesc prin accea imbratisare, fara sa mai fie nevoie de ajutorul meu. Dar nu s-a terminat aici. A urmat apogeul amintirilor mele. Acele buze care imi zambeau atat de frumos, acele buze care mi-au spus cuvinte pe care nu mi le amintesc, au facut ceva...neprtuit. Un sarut pe frunte a fost ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc din acea zi. Si acele bucatele de secunde acum par ani. Si stiu ca prin aceste sentimente voi putea sa traiesc alaturi de marea mea dragoste mult mult timp.  Te iubesc.

.

.

.

.

.

.

       Asa imi place sa cred ca a fost prima zi din viata mea. Cand mama mi-a zambit, m-a mangaiat, m-a sarutat pe frunte. Iti multumesc ca m-ai facut sa traiesc. Te iubesc.

marți, 21 aprilie 2015

Intrebari fara raspuns



De ce urâm in loc sa iubim ? Si de ce atunci cand iubim nu ne spunem ce simtim ? De ce vrem sa castigam lucruri care se vor strica, uza, distruge si arunca, in loc sa castigam oameni, prieteni, semeni ? De ce apreciem decaderea, imoralitatea, prostia, in loc sa apreciem frumosul, bunatatea si intelepciunea ? De ce tinem mai mult telefonul in mana decat tinem copiii in brate ? Si de ce atunci cand ii luam in brate, ii lasam jos la primul sunet al telefonului ? Mai exista oameni ce apreciaza frumusetea unui apus de soare vazut in linistea ce o ofera muntii? De ce trebuie sa calcam pe cadavre ca sa ajungem cat mai sus ? De ce preferam zgomotul unui oras aglomerat si poluat in locul unui satuc de munte linistit?

marți, 14 octombrie 2014

Cu autobuzul in Bucuresti

Odată ce ajungi intr-un oraș mare, ajungi sa observi altfel oamenii, sa le interpretezi altfel gesturile, cuvintele, privirile... Dar de cele mai multe ori, aceste lucruri sunt ultimele spre care ne îndreptam atenția. Ne-am învățat sa trecem repede pe lângă oamenii ce-i întâlnim, fara sa ne uitam la ei. Atât de ușor poți trece cu vederea privirea unui om ce abia întors de la munca, se odihnește pe scaunul autobuzului, uitandu-se la copiii din fata lui. Nu observi tristețea din ochii lui, in timp ce copiii, cu veselia lor obișnuită, reușesc sa ii puna un neașteptat zâmbet pe față. Dar in spatele acelui  zâmbet abia distins, ai idee ce se poate ascunde? Dar ce părere ai de doamna ce sta in picioare? Cea cu privirea pierduta in zare? Vei putea ghici ce poveste ascunde? Crezi ca vei putea ghici ca și-a crescut singura cei 5 copii, iar acum se întoarce ce la (mai nou ) fostul loc de munca? Nu.. Tu ești deja pierdut in gândurile tale...
Dar totuși.. Ai putea face ceva. Cu toții am putea face ceva.
Nu stiu tu cum reacționezi, dar ziua parca începe altfel când pe scaunul din fata mea sta o persoana cu o față zâmbitoare, in loc de una morocănoasă.. Parca altfel te uiți la cineva care își cere scuze pentru a se așeza pe scaunul de lângă tine, față de cineva care te mai calca si pe picioare.
Cum spuneam, toți putem face ceva pentru a oferi altora o zi mai buna, așa cum reușesc alti oameni sa ne ofere nouă. Începe ziua cu un zâmbet - doar pentru că ziua de ieri nu a fost pe placul tău, asta nu înseamnă ca si azi trebuie sa se întâmple la fel. Oferă un zâmbet celor ce trec pe lângă tine - chiar si cele mai morocănoase inimi au zâmbit cândva. Si cel mai important: fii atent la cei din jur. Intr-un mozaic uman, cum este acest oraș , poți primi o lecție de la cei nai neașteptați oameni, chiar  dintr-o simpla plimbare cu autobuzul.
Mijloacele de transport in comun te poti învăța multe.. De ce sa prefer taxiul?

Have a great one!

marți, 26 august 2014

Confuzie..

   

   Fiecare om pe care il intalnesti in viata, este o experienta. Iar din fiecare experienta, ai ceva de invatat. Fie ca este vorba de o experienta placuta, una pe care ai vrea sa ti-o amintesti toata viata sau de una pe care vrei din tot sufletul sa o uiti, fiecare lucru cu care te confrunti in viata te invata ceva. Eu cred ca aceste experiente sunt facute sa ne invete lucruri pe care cartile sau cuvintele altora nu sunt capabile sa le descrie: cum sa iubesti, cum sa traiesti, cum sa ai incredere sau nu, cum sa fii mai bun decat erai ieri. Singurul mod prin care te poti dezvolta ca si om, este prin aceste experiente, prin acesti oameni.
      Nu sunt adepta teoriei "destinului", dar nici a lucrurilor la intamplare. Cred ca fiecare lucru se intampla cu un scop. Fiecare persoana ce intra si iese sau nu din viata noastra, ne invata cate ceva. Chiar daca realizam sau nu, chiar daca ne afecteaza pe moment sau avem impresia ca nu ne va afecta niciodata, lucrurile nu sunt intamplatoare. Cunosc multe persoane ce se inchid in ele, ce nu doresc sa cunoasca oameni noi, cu atat mai mult sa comunice cu ei. Spun ca prietenii pe care ii au acum, sunt de ajuns.
      De ce alegem sa traim inchisi intr-o colivie? De ce nu trecem pete prejudecatile primei impresii? Poate sunt intrebari fara raspuns... Dar daca nu vom avea experiente, cum vom afla raspunsul?

joi, 24 iulie 2014

Despre femei

   
 

  Recent, am citit o postare ce spunea ceva de genul: mai exista barbati care stiu sa aprecieze femeia pe care o au langa ei, sa ii puna un zambet pe fata, etc. Desi toate domnisoarele isi doresc un "barbat perfect", nu multe se gandesc ca la randul lor si domnisorii isi doresc o "femeie perfecta" (sper sa se inteleaga de ce descrierea a fost facuta intre " " ) Tu draga domnisoara/ doamna, crezi ca esti "demna" de "barbatul perfect" ? Exista oare un anumit standard impus de cineva in vederea proclamarii statutului de femeie perfecta? Poate societatea are anumite standarde dupa care se ghideaza in acest sens, dar oamenii care traiesc in viata reala, ci nu in una perfecta, nu aspira la lucruri perfecte. Oamenii reali vor lucruri reale, lucruri care sa conteze. 
       Niciodata nu m-am considerat o feminista convinsa, ci uneori mai degraba contrariul. Intr-adevar, femeile sunt complicate (sa nu se inteleaga ca barbatii nu ar fi).Femeile nu sunt greu de inteles; sunt imposibil de inteles. Atunci cand crezi ca ai inceput sa legi cateva fire pentru a le intelege, trebuie sa o iei de la capat. Cu toate astea, mai exista oare astazi femei pentru care merita sa lupti? Despre care poti sa afirmi ca sunt ei eroine? 
       Ei bine, eu cred ca exista! Mai exista si astazi femei care stau alaturi de barbatii lor in luptele pe care le au de dus, dar deasemenea isi duc propriile lor lupte. Exista femei care nu au nevoie de o fusta scurta, picioare interminabile, buze sangerii sau forme voluptoase pentru a se simti frumoase. Exista femei care se simt bine in pielea lor.Exista femei care isi sacrifica timpul lor pentru a-i ajuta pe cei din jur.Exista femei care pun familia pe primul loc, iar apoi slujba. Exista femei care pe langa o slujba ce le ocupa mult timp, stiu sa tina unita o familie frumoasa. Exita femei care stiu ca intr-o lume condusa de barbati, trebuie uneori sa faci compromisul de a gandi ca unul. Exista femei care isi lasa deoparte orgoliul si mandria pentru a-l ajuta pe cel iubit sa se inalte, chiar daca ea priveste din spate. Stiti cum se spune: in spatele fiecarui barbat de succes, sta o femeie puternica. Pana la urma nu asta inseamna sa fii o femeie puternica? Sa stii cand sa te lasi pe tine mai in spate, pentru a putea face loc celuilalt. Daca acel cineva te inalta si pe tine odata cu el, atunci esti si norocoasa. Acesta sunt femeile care trebuie apreciate! Cele care stiu sa isi foloseasca mintea pentru a ajunge la sufletul celor din jur, nu corpul.
       Exista si astazi femei... tu esti una dintre ele?

joi, 26 iunie 2014

Un adevar si-o provocare

      
       Nu exista lucru pe care sa nu il poti face. Singurele lucruri de care nu esti capabil, sunt acelea pe care nu le-ai incercat niciodata. Doar pentru ca nu ai maini, asta nu inseamna ca nu poti juca tenis..   Daca nu ma crezi pe mine, vorbeste cu Ibrahim Hamato, cel care in urma unui accident la varsta de 10 ani, a ramas fara maini. Asta nu l-a impiedicat sa isi traiasca visul de a juca tenis, care este   una   dintre  cele  mai  mari    bucurii ale sale. 
           Un alt exeplu, probabil mult mai cunoscut, este Nicholas James Vujicic, mai bine cunoscut ca Nick Vujicic. S-a nascut cu sindromul tetra-amelia, o boala rara, caracterizata prin lipsa membrelor. Desi s-a chinuit din punct de vedere emotional , nu numai fizic, el a reusit sa treaca peste imperfectiunile de la suprafata si prin ceea ce are in interior, sa ajunga la sufletele milioanelor de oameni care ii asculta povestea. 
           Deasemenea, nu multi oameni au auzit povestea lui Ted Rummel, un celebru chirurg din Missouri, care in ciuda faptului ca este paralizat de la brau in jos, inca ajuta oamenii sa se vindece. In anul 2010 a ramas paralizat, insa cu ajutorul unui scaun cu rotile, isi continua munca, trecand peste acest obstacol.
           Doar pentru ca tu ai o problema, asta nu inseamna ca nu ii poti ajuta pe cei cu o problema ca a ta sa se vindece. 
           Daca acesti oameni, mai mult sau mai putin cunoscuti, au putut sa isi continue viata in ciuda problemelor pe care le au, tu de ce nu ai putea trece peste micile tale imperfectiuni? Poate ca cei din jur nu te accepta asa cum esti; poate ca te critica, te doboara si atunci cand crezi ca le-ai castigat increderea, te coboara iar la picioarele lor. Tu trebuie sa te ridici de acolo. Sa stai drept in fata lor si cu capul sus sa mergi inainte. 
            Acesti oameni au avut o tinta. Nu au vrut sa ramana in anonimat. La fel poti fii si tu. Nu trebuie sa fii bolnav ca sa fii special. Tu esti in felul tau. Cu greselile, cu imperfectiunile, cu lipsurile tale. Ba mai mult, ceea ce iti lipseste, ar trebui sa fie motivul ambitiei tale, nu motivul pentru care adormi plangand seara. Nu exista lucru pe care sa nu il poti face. Incearca chiar acum ceva nou, ceva ce nu ai mai incercat pana acum. Doar pentru ca nu esti cel mai bun intr-un domeniu, asta nu inseamna ca nu poti deveni. 
            Cei trei oameni de mai sus au avut si inca au probleme. Ca ei, sunt multi altii. Ce ii face asa de speciali, este dorinta lor de a nu fi diferiti. Daca oameni fara maini pot juca tenis, daca oameni fara picioare pot alerga la un maraton, tu, cel care ai de toate, de ce nu ai putea sa faci toate astea ? Doar pentru ca ai o singura viata, asta nu inseamna ca trebuie sa te preocupe doar lucrurile pe care le faci acum, ci cu atat mai mult trebuie sa te indemne sa incerci cat mai multe. 
            Fiecare vis poate deveni realitate. Nu ai nevoie de o poveste trista pentru a trai cea mai frumoasa experienta a vietii tale. Tot ceea ce ai nevoie este sa te asculti spunand: "Pot face asta!" Ce zici?  Te lasi provcat?

vineri, 28 martie 2014

You are not alone!




Esti inconjurat de 7 miliarde de oameni pe aceasta planeta. In tara in care te afli, trebuie sa fie macar 20 de milioane.. iar orasul tau sigur are mai mult de 5000 de locuitori. Si cu toate astea, de ce spui ca esti singur? De ce crezi ca nimeni nu vrea sa fie langa tine, sa iti fie alaturi? De ce simti ca nimeni nu te asculta? De ce crezi ca nu ai langa tine oameni care tin la tine ? Imi pare rau sa te dezamagesc, dragul meu prieten, dar nu esti singur! Mereu vei avea pe cineva langa tine care te va asculta. Mereu va fi cineva langa tine pe al carui umar poti sa plangi. Trebuie doar sa iti ridici privirea din pamant, sa deschizi ochii tristi si sa privesti. Vezi toata multimea din fata ta? Da, toti acei oameni sunt alaturi de tine. Familie, prieteni, colegi, fiecare cu felul lui de a asculta, de a intelege, de a da un sfat. Nu te descuraja daca nu poti vorbi cu toti odata. Vei avea timp destul. Poate ca ti se va parea ca acesti oameni te asculta doar din politete. Dar chiar si asa, ei si-au rapit din timpul lor pentru a te asculta. Ca orice inceput si acesta va fi mai greu. Dar cu timpul vei putea sa impartasesti cu cei dragi tie tot felul de ganduri. Nu trebuie sa traiesti inchis in tine. Imparte cu cei apropiati framantarile sufletului tau.
Esti inconjurat de 7 mliarde de oameni.. nu o sa poti niciodata sa ii cunosti pe toti. Dar poti sa ii cunosti pe cei apropiati. Poti sa ii cunosti pe cei de pe scara blocului, pe cei de pe strada ta, pe cei care trec zilnic prin fata portii tale. Poti sa le oferi un zambet, un salut, o vorba buna. Niciodata nu stii pe care dintre ei l-ai facut sa se simta mai putin singur.