Parerea mea despre baieti :)

Ceea ce urmeaza sa scriu, este un lucru care l-am descoperit recent, dar care presupun ca ar fi fost mai bine sa il descopar mai devreme. Este o lectie pe care am invatat-o si care sper sa fie de ajutor si altora. Nu este SF :D

   Pentru ca sunt fata si pentru ca unul din subiectele preferate ale fetelor sunt baietii, am hotarat ca astazi sa abordez aceasta tema.

    In primul rand vreau sa subliniez faptul ca acum voi vorbi numai despre baieti! Nu despre acei tipi care incearca cu disperare sa atraga atentia fetelor fluierandu-le pe strada sau claxonand ca disperatii cand vad o fusta cu picioare. Ci despre baietii care stiu sa respecte o fata atunci cand o intanesc (ce-i drept, din ce in ce mai putini la numar).

   Cum spuneam, de curand am facut o descoperire, dar cred ca ar fi trebuit sa imi dau seama mai devreme de acest lucru. Baietii sunt mult mai de treaba decat fetele.

    Acest tip de baieti sunt acele personaje care atunci cand intalnesc o fata nu incep sa para "cool" in fata celorlalti incercand sa o faca sa se simta prost. Ci incearca sa o integreze in grup fara sa se simta stanjenita. Baietii nu sunt prea rai odata ce ajungi sa ii cunosti. Sunt prieteni mai buni decat fetele.Te asculta cand ai nevoie, nu te barfesc altor fetiscane, pot sa fie chiar foarte de incredere. Pe langa faptul ca sunt amuzanti si de multe ori te scot din belele in care nici tu nu stii cum ai intrat, vin si cu un bonus: alti prieteni :D

   Avand in vedere relatiile, si aici baietii sunt de multe ori mai buni decat fetele.De ce spun asta? Pentru ca majoritatea baietilor tin foarte mult la fata respectiva si chiar daca nu o arata sufera mai mult decat "tipa care i-a dat papucii".

   Nu vreau sa se inteleaga ca urasc fetele. Nu sunt in totalitate de partea baietilor, dar ii respect pentru faptul ca stiu sa fie prieteni mai buni decta fetele. Poate ca acea prietenie are unele motive ascunse (cum ar fi faputl ca in secret baiatul este indragostit de fata, chiar daca ii promite ca vor fi doar prieteni), dar stiu sa aprecieze o prietenie. Intre ei, baietii se comporta destul de ciudat, dar cand in jur este o fata (prietena doar cu ei) se comporta altfel,ceea ce mie personal mi se pare destul de dragut.

   Am mai spus, si o mai spun: baietii sunt de treaba. Mi-a luat ceva timp pana sa ma lamuresc cum stau lucrurile cu ei. La inceput nu prea le dadeam asa mare atentie. Apoi, am inceput sa vad ca e ceva de capul lor. 

   Baieti, daca sunteti cu adevarat niste "gentlemani" nu va simtiti stanjeniti.Aveti respectul multor fete ;)

   Dar daca va comportati ca niste...nesuferiti...ca sa nu zic altfel, nu va mai chinuiti sa deranjati linistea publica cu claxoanele voastre. Fetele care se respecta nu va vor baga in seama. 

   Fetelor, invatati sa respectati oamenii care merita, caci nu toti baietii sunt la fel! (Spune asta o persoana care credea cu tarie contrariul)

Sper ca nu a deranjat pe nimeni aceasta constatare a mea. Iar daca a deranjat, asta e. Se mai intampla. :)

Katuu :)

    Trecand prin fata magazinului din coltul strazii mele, am observat o fetita ce statea cu capul in jos, in timp ce lacrimile ii curgeau pe fata trista. M-am apropiat incercand sa o linistesc insa crezand ca vreau sa o cert, fetita a vrut sa fuga. Am prins-o repede de mana si i-am spus: "Nu te teme, nu vreau sa iti fac rau!" Cand a vazut ca langa ea nu se afla o persoana rea, si-a sters lacrimile si fara sa spuna un cuvant m-a luat de mana si am plecat impreuna spre o straduta despre care foarte putini oameni stiau in oraselul nostru. Ne-am oprit in fata unei casute, care nu semana totusi deloc cu o casa. Erau mai mult niste ziduri aveau drept acoeris cateva cartoane si o sartura drept usa. Intrand in acel loc, am obervat o masuta fara un picior, catvea perne folosite drept scaune si niste saltele pe post de pat. Pe una dintre saltele era asezat un baietel de vreo 5-6 anisori care plangea. Fetita s-a apropiat de el si desi nu parea cu mult mai mare decat el, a inceput sa ii cante un cantecel pentru a-l linisti. Baietelul in scurt tim a adormit. Fetita m-a luat din nou de mana si ne-am asezat in fata masutei pe acele scaunele improvizate. Cu ochii inca in lacrimi mi-a spus: "Mamica noastra nu mai sta cu noi. In fiecare dimineata mergeam la locul unde stiam ca sta in fiecare zi si cere de mancare. Astazi nu am mai gasit-o acolo. Cand m-am intors acasa sa vad daca este aici, fratiorul meu a  spus ca plecase cu putin timp in urma. M-am speriat si am inceput sa plang. Fratiorul meu la fel. L-am linistit putin apoi am plecat iar in fata magazinului, dar nu am gasit-o pe mama.Apoi ai aparut tu!" Ochii mei nu mai puteau sa vada ce se intamla in jur pentru ca erau plini de lacrimi. Am vrut sa ii iau pe copii in brate, insa ceva m-a retinut. Atunci un gand mi-a trecut prin minte si le-am spus: "Vreti sa mergeti cu mine sa o cautam pe mama voastra?" La auzul acestor vorbe, copiii au sarit in sus de bucurie, si-au luat hainutele cele mai bune si au plecat voiosi inaintea mea pentru a o cauta pe mama lor. Am zambit si i-am urmat. Cand am iesit de pe straduta am vazut cum oamenii se uitau ciudat la mine si imi spuneau din priviri ca este o prostie ceea ce fac. La inceput am fost rusinata, dar apoi mi-am spus ca o fapta buna nu trebuie sa ceara socoteala nimanui. Cu cei doi copii de mana am inaintat spre locul unde ei stiau ca se afla mama lor. Dar in loc sa gasesc magazinul sau pe femeia pierduta, am gasit un bilet mare e care scria: "Ceea ce vreti sa va faca voua oamenilor, faceti-le si voi lor"! M-am uitat repede in jur, insa nu am putut vedea nimic. Pana sa imi dau seama ce se intampla cu mine, m-am trezit! Fusese doar un vis! M-am dat jos din pat si am mers sa ma spal. Cand am venit inapoi in camera mea, m-am uitat pe fereastra ce dadea spre coltul strazii. In fata magazinului am vazut ceva m-a facut sa imi schimb repede hainele si sa alerg acolo. In fata magazinului era o fetita care plangea!

Realizari

Am un vis!

Si o sa fac tot ce imi sta in putinta sa il realizez

Pentru ca este al meu.

Nu voi lasa pe nimeni sa imi spuna ca e imposibil

Si ce? Este visul meu!

Nu imi spuneti ca nu voi reusi.

Chiar daca nu o voi face, macar stiu ca am incercat.

Spuneti ca ma amagesc singura

Dar voi niciodata nu ati facut nimic sa va atingeti scopul.

De e stati indiferenti vazand cum visul vostru trece pe langa voi?

Eu vreau sa realizez tot ce mi-am propus! 

Voi imi spuneti ca sunt prea ambitioasa.

Dar este mai bine sa stau in bataia vantului decat sa fiu tare ca o piatra cand vine vorba de ceea ce vreau?

Niciodata nu voi renunta la ceea ce imi doresc si la ceea ce iubesc.

Nu vreau sa fiu ca voi, oamenii indiferenti.

Vreau sa fac ceea ce visez, vreau sa visez ceea ce fac!

Si cand vedeti ca vreau sa renunt, nu ma lasati sa o fac!

Voi stiti cat de mult imi doresc asta!

Nu lasati visul meu sa treaca pe langa mine!

Atunci cand voi plange pentru ca nu s-a intampat nimic, 

Nu plangeti cu mine! Ci stati drepti si spuneti-mi ca lupta nu se termina aici!

Nu vreau sa va vad lacrimi. Vreau sa aud cuvinte care sa mi le stearga.

Chiar daca nu o sa se indeplineasca niciodata ceea ce vreau eu

Nu ma lasati sa cred ca acesta este sfarsitul

Promiteti-mi ca veti fi mai puternici ca mine

Chiar daca eu mereu am spus ca voi fi mai puternica decat voi.

Daca visul meu va deveni realitate, voi cei care ati fost puternici pentru mine,

Veti vedea ca cea mai mare parte a recompensei o aveti voi

Pentru ca nu ati lasat nimic sa ma doboare

Iar daca visul meu va fi numai ruina, si nimic nu se va adeveri,

Nu ma consolati! Nu! Spuneti-mi atat:

"Data viitoare, este randul tau!"

Din amintiri...

Cu gandul departe incep sa ma intreb

Cat de mult mai trebuie sa astept.

Prietenii se pare ca doar vin si pleaca

Cand pierzi pe cineva parca de putere te seaca.

Totul pare acum de neinteles

Ca si cum e doar o gluma fara sens.

Poate mai tarziu vom realiza cu adevarat

Ca lucrurile intre timp s-au schimbat.

Este ceva ireal, ceva ce nu s-a intamplat.

Nici acum la situatia asta nu m-am adaptat.

As fi preferat orice altceva

Dar nu sa stiu ca nu ne vom mai vedea.

Iti spun adio; parca e prea trist

Spun pe curand; suna prea pesimist.

Orice as spune, parca nu e de ajuns

Pentru ca acum timpul deja s-a scurs.

 Sa fiu trista nu prea are rost.

Nu rezolv nimic; ce a fost, a fost!

Doar un singur lucru acum mai am de spus:

Din amintiri "cu zambet" eu asta am compus.