Trecand prin fata magazinului din coltul strazii mele, am observat o fetita ce statea cu capul in jos, in timp ce lacrimile ii curgeau pe fata trista. M-am apropiat incercand sa o linistesc insa crezand ca vreau sa o cert, fetita a vrut sa fuga. Am prins-o repede de mana si i-am spus: "Nu te teme, nu vreau sa iti fac rau!" Cand a vazut ca langa ea nu se afla o persoana rea, si-a sters lacrimile si fara sa spuna un cuvant m-a luat de mana si am plecat impreuna spre o straduta despre care foarte putini oameni stiau in oraselul nostru. Ne-am oprit in fata unei casute, care nu semana totusi deloc cu o casa. Erau mai mult niste ziduri aveau drept acoeris cateva cartoane si o sartura drept usa. Intrand in acel loc, am obervat o masuta fara un picior, catvea perne folosite drept scaune si niste saltele pe post de pat. Pe una dintre saltele era asezat un baietel de vreo 5-6 anisori care plangea. Fetita s-a apropiat de el si desi nu parea cu mult mai mare decat el, a inceput sa ii cante un cantecel pentru a-l linisti. Baietelul in scurt tim a adormit. Fetita m-a luat din nou de mana si ne-am asezat in fata masutei pe acele scaunele improvizate. Cu ochii inca in lacrimi mi-a spus: "Mamica noastra nu mai sta cu noi. In fiecare dimineata mergeam la locul unde stiam ca sta in fiecare zi si cere de mancare. Astazi nu am mai gasit-o acolo. Cand m-am intors acasa sa vad daca este aici, fratiorul meu a  spus ca plecase cu putin timp in urma. M-am speriat si am inceput sa plang. Fratiorul meu la fel. L-am linistit putin apoi am plecat iar in fata magazinului, dar nu am gasit-o pe mama.Apoi ai aparut tu!" Ochii mei nu mai puteau sa vada ce se intamla in jur pentru ca erau plini de lacrimi. Am vrut sa ii iau pe copii in brate, insa ceva m-a retinut. Atunci un gand mi-a trecut prin minte si le-am spus: "Vreti sa mergeti cu mine sa o cautam pe mama voastra?" La auzul acestor vorbe, copiii au sarit in sus de bucurie, si-au luat hainutele cele mai bune si au plecat voiosi inaintea mea pentru a o cauta pe mama lor. Am zambit si i-am urmat. Cand am iesit de pe straduta am vazut cum oamenii se uitau ciudat la mine si imi spuneau din priviri ca este o prostie ceea ce fac. La inceput am fost rusinata, dar apoi mi-am spus ca o fapta buna nu trebuie sa ceara socoteala nimanui. Cu cei doi copii de mana am inaintat spre locul unde ei stiau ca se afla mama lor. Dar in loc sa gasesc magazinul sau pe femeia pierduta, am gasit un bilet mare e care scria: "Ceea ce vreti sa va faca voua oamenilor, faceti-le si voi lor"! M-am uitat repede in jur, insa nu am putut vedea nimic. Pana sa imi dau seama ce se intampla cu mine, m-am trezit! Fusese doar un vis! M-am dat jos din pat si am mers sa ma spal. Cand am venit inapoi in camera mea, m-am uitat pe fereastra ce dadea spre coltul strazii. In fata magazinului am vazut ceva m-a facut sa imi schimb repede hainele si sa alerg acolo. In fata magazinului era o fetita care plangea!