Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 28 noiembrie 2012

Un dor ascuns...

   Oamenii care vad numai ce este rau in lume, sunt niste nebuni! Exista atat de multe lucruri ce nu le poti trata cu indiferenta, pe langa care nu poti trece fara sa zambesti...dar  oare de ce tot mai multi oameni sunt nemultumiti si devin nepasatori fata de tot ceea ce ii inconjoara?
   Fiecare persoana, oricat de multe incercari a avut in trecut, are momente cand reuseste sa zambeasca, sau cel putin sa uite de dureri, de griji, de apasari. Poate ca cei care nu fac nici macar aceste neinsemnate eforturi sunt atat de cuprinsi de sentimente de autocompatimire, incat ajung chiar la nebunie...
   Insa un lucru e sigur...exista ceva in fiecare dintre noi care ne face sa privim cu drag in jur.
   Persoanele care nu se vad pentru multa vreme pot spune ca isi duc lipsa, ca le este dor unii de altii. Acest dor...acest sentiment ce nu il poti explica, ne incearca pe toti la un moment dat. Fie ca este vorba de o persoana, de un loc, sau de anumite amintiri, cu totii simtim lipsa cuiva sau a unui lucru. 
   Cred ca acei oameni "nebuni" care nu vad altceva decat partea intunecata a lucrurilor, au in ei un dor ascuns ce il poarta in suflet chiar fara sa stie. De multe ori, oamenii nemultumiti sunt cei care sunt obisnuiti cu ceea ce au. Acestia nu se mai bucura de ceea ce ii inconjoara pentru ca ei cred ca acele lucruri sunt absolut normale, iar prezenta lor nu mai semnifica nimic pentru ei. Aceasta "nebunie" de a te complace intr-o stare de monotonie este din ce in ce mai frecventa. Oamenii uita sa se bucure de micile lucruri care ii inconjoara. Nu observa ca inca este frumos afara, ca soarele inca straluceste pe cer. 
cei mai multi oameni uita ca lucrurile mici fac deliciul vietii. Iar acest lucru te conduce inevitabil la "nebunie". La o nebunie ce nu tine de cum te percep oamenii pe tine, ci cum percepi tu ceea ce se afla in jurul tau. 
   Invata sa te bucuri de fiecare frunza, de fiecare floare, de fiecare strop de ploaie. Invata sa iti fie dor chiar si de lucrurile pe langa care treci zilnic. Si nu uita: daca observi ca monotonia pune stapanire pe viata ta, nu te amagi spunand ca acest sentiment va trece... Invata sa iti fie dor. Caci, tine minte: nebunia e doar la un dor distanta.
Kătuu

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

SUCCES sau FERICIRE?

Mergand pe drumul  vietii tale, intalnesti doua usi. Pe prima este scris cu litere mari: SUCCES! Usa este din lemn masiv si a fost sculptata de catre cei mai buni tamplari. Atata maiestrie nu poti vedea in fiecare zi! Imediat ce vei intra pe aceasta usa, toate visele tale se pot indeplini.
Cea de-a doua usa nu are insa mai nimic special, privita de afara. Pe ea scrieFERICIRE! Multi spun: Cum pot alege intre fericire si succes? Nu sunt acelasi lucru? Dara ar sti ei cat de diferita este situatia... Cum spuneam, usa FERICIRE nu este foarte speciala la prima vedere. O usa normala care pare ca este chiar destul de veche. Acum, tu esti intrebat: Pe care usa ai vrea sa intri?

Acum ceva vreme, doi oameni au avut si ei aceasta dilema; doi buni prieteni. Domnul D si domnul C. Cei doi se cunosteau de multi ani. Erau cei mai buni prieteni. Munceau in aceeasi fabrica de cherestea, iar asta nu era ceva rau pentru ei, chiar daca uneori unul era mustrat, iar altul laudat.
Intr-o zi, ajungand in fata celor doua usi, ei nu au stiut ce sa aleaga. FERICIRE sau SUCCES? Dupa lungi momente de meditatie, domnul D a ales. Ce anume? Ceea ce el a vrut din copilarie, insa spunea ca numai un miracol il poate ajuta sa aiba. Da, a ales SUCCES.
Cand domnul C a vazut asta, a simtit ca o parte din el se intristeaza. Insa nu isi explica de ce. Chiar daca el nu era in totalitate constient de acest lucru, usa SUCCES avea sa ii indeparteze pe C si pe D. Dar C fiind mai simplu in gandire, a stiut ce trebuie sa aleaga: usa FERICIRE. Nici nu banuia surprizele ce urmau sa vina.

Domnul D statea mandru in biroul sau de la etajul 23 al cladirii pe care o detinea. Afacerile mergeau bine. Fiind directorul unei firme producatoare de imbracaminte, se simtea mereu in largul sau plimbandu-se prin atelierele de croitorie de la subsolul firmei. Desi avea filiale in toata tara, ii placea sa stie ce fac angajatii sai.
Seful departamentului de croitorie nu era altul decat C. Ii parea rau ca prietenul sau D nu mai vorbea cu el si in ciuda faptului ca nu avea un salariu la fel de mare ca al lui D, era multumit cu ceea ce facea, Era respectat la munca de catre colegi si chiar si de catre superiori. El considera ca daca vrei ca oamenii sa te plac, trebuie sa faci ceea ce ti-a fost incredintat cu cat mai multa pricepere. Si el exact asta facea.
Pe plan personal, D avea mari probleme. Chiar daca avea multi bani si isi permitea tot ce ar fi vrut vreodata, nu putea sa inteleaga de ce "prietenii" lui il insotesc doar la petreceri, iar acum cand este in prag de divort nu il poate asculta nimeni.
C avea o familie frumoasa- o sotie iubitoare si doi copilasi dragalasi care ii aduceau bucurie in fiecare zi. Desi seara venea istovit de la munca, deoarece trebuia sa verifice calitatea fiecarei confectii, nu putea merge la culcare pana nu petrecea ceva timp cu copiii.
Lucrurile incepeau sa fie cam sumbre pentru D. Din cauza ca era tot timpul singur, incepuse sa aiba vicii de care nu putea scapa. Firma statea intre ciocan si nicovala. Adica singurele optiuni posibile erau ca el sa vanda sau sa ruineze firma. Stia ca nu el a stat la baza acestei intreprinderi. Dar nici nu ar fi vrut sa o aduca la ruina.
Situatia insa era buna pentru C. "Criza" in care se afla firma la care lucrase nu il afecta, deoarece cu niste bani economisiti, reusise sa isi deschida o mica croitorie, ce parea ca nu se va prabusi prea curand. Banii nu erau la fel de multi ca la firma, dar se descurca cum putea. Iar cel mai important, familia ii era alaturi.

Nu la multa vreme dupa ce a pus in vanzare firma, D a gasit un cumparator. Era "dusmanul" sau de la firma concurenta care mereu il indemna sa vanda. Va puteti da seama ce era in sufletul lui D! Aflat in pragul disperarii isi da demisia, vinde compania si fuge in alt oras.
C pe de alta parte era foarte multumit de cum mergeau lucrurile. Atat familia cat si afacerea erau parte din viata lui si nu le neglija, indiferent ca una sau cealalta cereau mai multa atentie. Putea spune ca isi traieste visul.
La putin timp dupa destramarea visului sau, D a fost internat intr-un spital de boli mintale. Stresul atator decaderi il facuse sa isi piarda si mintile. Aici SUCCESUL sau a luat sfarsit, la fel ca si viata lui.
C insa, descoperise FERICIREA si acest lucru de vedea atat pe fata lui, cat si in lucrurile pe care le facea. Iar acest lucru a reusit sa ii invete si pe copiii sai.


Tragand linie, spune-mi...ce usa ai vrea sa alegi? Usa care iti ofera SUCCES si care te face mandru de tine, dar care te duce la destramare? Sau usa care iti asigura FERICIRE desi nu iti asigura succesul suprem?
Aceste doua usi sunt cele mai importante din viata noastra. Si chiar daca nu vedem, ne intalnim cu ele. Poate ca nu vom avea aceeasi soarta ca a lui D sau ca a lui C, dar un lucru este sigur: pentru FERICIRE  nu ai nevoie de SUCCES. Ai nevoie doar sa fii multumit, sa apreciezi pe cei din jur, sa-ti faci treaba cat mai bine si sa nu te dai batut niciodata!
Spor la FERICIRE!
Katuu