Cand eram mica, eu credeam ca in Venetia toti oamenii poarta masti. De fiecare data cand auzeam acest cuvant, imagini cu oameni mascati imi veneau in minte si ma temeam de acel loc. Cu timpul,lucrurile s-au schimbat putin. Oamenii sunt Venetia se pare ca nu traiesc cu mastile pe fata.Cel putin, nu la propriu.
Mai nou, am inceput sa observ ca oamenii chiar au masti. De data aceasta, unele foarte bine ascunse, in asa fel incat sa poata ascunde chiar si cele mai mici detalii in legatura cu vreo identitate "secreta". Oamenii nu se ascund sa isi arate mastile. De cele mai multe ori isi arata intentionat mastile pentru a crede ca asa sunt ei in realitate. Un fel de psihologie inversa...una foarte stranie...
Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca oamenii pot parea altceva decat sunt in realitate. Nu prin cum reactioneaza, cum se imbraca, comporta sau gandesc. Ci pur si simplu prin faptul ca trec de la o stare la alta fara prea multa greutate. Vorbesc despre acea "nehotarare" a unei persoane in legatura cu ceea ce este sau ceea ce vrea sa devina. Sincera sa fiu, nici eu nu sunt foarte hotarata in legatura cu ceea ce vreau sa fac pe mai departe. Insa orice decizie voi lua, vreau sa ma asigur ca este cea mai buna. Daca eu simt ca este o decizie buna, nu ar trebui sa imi pese ce cred ceilalti. Repet...nu ar trebui..dar de cele mai multe ori imi pasa.
Asa se intampla si cu mastile. Luam decizia sa le indepartam de pe fata noastra. Sa aratm lumii cine suntem cu adevarat, indiferent de ce ar spune aceasta. Dar chiar in momentul cand masca sta sa cada de pe fata noastra, repede incercam sa o punem la loc de frica "lumii". Oare chiar sunt toti de vina pentru faptul ca noi nu putem sa scapam de mastile de pe fata noastra? Nu se poate sa fie si vina noastra? Nu se poate, macar intr-un procent foarte mic, ca noi sa fim vinovati pentru ca ne aparam niste identitati false? Nu noi suntem vinovati ca suferim de o "personalitate multipla"? E vina cuiva ca incercam sa parem ceva ce nu suntem? Nu cred...si chiar daca ar fi asa...de ce sa facem ceva ce nu ne sta in fire doar pentru a apara masca? Parca era vorba ca o dam jos...
Nimeni nu este perfect, asa e. Dar chiar si asa,de ce sa nu incercam macar sa nu mai avem acea masca oribila pe fata? Nu vom ajunge perfecti daca scapam de ea.Dar vom ajunge sa fim mai buni. si cei din jur vor vedea asta. Nu trebuie sa ne fie teama ca ne vom transforma in oameni mai buni. Lumea are nevoie de astfel de oameni. De oameni care stiu sa aprecieze ce este de apreciat, care recunosc adevaratele valori si care pot sa le respecte. Lume are nevoie de oameni buni. Desi mai nou toti incercam sa aparem cat mai bine in fata celorlalti punandu-ne usor masca pe fata, cel mai bine ar fi sa o scoatem. Sa ne aratam asa cum suntem. Cu calitati si defecte...cu bune si cu rele... La inceput nu va fi usor. Insa nimic la inceput nu pare usor. Totul tine de exercitiu. Cu cat vei incerca sa scapi mai mult de aceasta masca, cu atat vei deveni o persoana mai buna. Mai apreciata. De fapt, nu vei fi apreciat. Dar nu te teme. Vei deveni ceva mult mai frumos. Vei deveni OM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu