Un drum ingust vad in fata.
Pe margine, cateva flori stau sa se usuce.
Nimic nu pare ca ar vrea sa se trezeasca la viata.
Calc pe nisipul fin, si simt caldura soarelui cum imi topeste pielea.
Incerc sa respir, dar nu am destula putere.
Deodata, doua brate puternice ma trag afara din acel loc.
Ajung intr-un loc rece, neprimitor, ciudat.
In acea pustietate nu pot distinge decat cativa copaci fara frunze si niste pietre mari, dure.
Dar aici aerul este mai racoros; pot sa respir.
Insa nu apuc sa inspir, pentru ca aceleasi brate puternice ma duc in alt loc.
Acesta este cel mai ciudat dintre toate locurile.
Este multa galagie, lumini si este plin de oameni grabiti.
Trec pe langa oameni fara sa ii pot recunoaste.
Fiecare isi vede de drumul lui; nimeni nu ma baga in seama.
Incepe sa se lumineze de ziua. Acele lumini orbitoare sunt inlocuite de razele soarelui.
Galagia insuportabila este inlocuia de zgomotul masinilor de pe strada.
Acea multime de oameni dispare.
Deschid ochii si incerc sa imi dau seama ce se intampla.
Doua brate puternice ma ridica si se aude o voce:
"Ce faci? Trezirea! Trebuie sa mergi la scoala!"
Cand aud aceste cuvinte, imi vin in minte doua idei:
Sa ma trezesc, sa infrunt acea zi cu capul sus,
Sau sa ma intorc la acea lume galagioasa,plina cu oameni grabiti?
Oricum as proceda, fie ca ma voi trezi, fie ca voi alege sa dorm, se va intampla acelasi lucru:
Voi trece pe langa oameni grabiti, care nu ma vor baga in seama.
Liniste nu va fi!
Asa ca, in loc sa dorm, aleg sa infrunt ziua de azi.
In loc sa dorm, sa ascult galagia viselor mele, voi merge pentru a face o schimbare.
In loc sa ma plang de faptul ca nu am dormit destul, voi merge sa ma bucur de tot ce e afara.
Vis...realitate...toate sunt la fel. In loc sa dormi, gandindu-te la lumea ta "perfecta" din vis, mai bine scoala-te, si fa o schimbare!
Cata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu